Ieri, 15 noiembrie, a avut loc a doua întâlnire a clubului de lectură din cadrul asociației noastre. Participanții au discutat cu multă înflăcărare despre romanul SatanTango, de László Krasznahorkai, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, după care am încheiat seara cu o surpriză dulce, pregătită de moderatoarea întâlnirii, și o ieșire la restaurantul favorit, aflat în vecinătatea clubului, unde au continuat dezbaterile despre carte. Ne bucurăm nespus că ați venit în număr mare la această activitate! Ne dorim să aducem laolaltă cât mai mulți pasionați de lectură! Toată lumea este bine venită atât îm grupul de WhatsApp, cât și la întâlnirile fizice. Până vom anunța următoarea lectură, am notat câteva idei principale, centralizate în urma discuțiilor:
Romanul lui László Krasznahorkai este construit sub forma unui puzzle, la prima vedere abstract. Autorul nu ne oferă cheile dezlegării acestui puzzle, dar ne sugerează direcțiile pe care trebuie să le urmăm pentru a ajunge la propriile noaatre concluzii. Atmosfera lugubră, mizeria, noroiul, ploaia, clopotul inexistent, dar al cărui dangăt sfâșie negura timpului, lipsa transcendenței, așteptare iluzorie a unui mântuitor, toate aceste elemente conturează un cadru claustral, sobru, prin care se perindă personaje amorțite, individualiste, aflate în căutarea Scopului și Sensului existențial. Inspirat de marile opere clasice scrise de autori precum Frantz Kafka, Feodor Dostoievski și Virginia Woolf, SatanTango aduce în prim plan ideea conform căreia lipsa transcendenței determină căderea brutală în materialitate – raiul și iadul se află pe pământ, iar omul poate fi atât dumnezeu, cât și diavol. Dincolo de trăsăturile religioase, romanul are o miză politică puternică, ilustrând, prin intermediul alegoriei, opresiunea comunistă din Europa. De asemenea, psihanaliza joacă un rol esențial în construcția personajelor. Este o lectură criptică, încărcată de somboluri, ce trebuie citită cu mare atenție și răbdare.
