de Izabella Dumitra
Concursul național „Imaginea ta contează”, desfășurat la Ploiești, în data de 4 octombrie, a reunit 23 de participante din întreaga țară, calificate în urma etapelor disputate la nivel de filială. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Director național al Asociației Nevăzătorilor din România, în colaborare cu filiala Prahova și Comisia Națională de Femei a ANR.
Manifestarea a avut loc în sala Amsterdam a hotelului Central din Ploiești și s-a bucurat de o atmosferă animată, în care competiția s-a împletit armonios cu buna dispoziție.
Conform celor care au înscris-o cu ani în urmă în calendarul tradițional al asociației, întrecerea feminității are obiectivul de a încuraja implicarea doamnelor cu deficiențe de vedere în activități culturale și educative, oferindu-le un cadru de exprimare a cunoștințelor, creativității și spiritului de echipă.
Festivitatea de deschidere a fost marcată de cuvântul domnului Cornel Dragomir, președintele filialei ANR Prahova, care a adresat un mesaj de bun venit concurentelor, le-a mulțumit pentru efortul de a participa la eveniment și le-a urat succes.
În continuare, doamna Oana Mocanu, prima femeie prim-vicepreședinte din istoria Asociației Nevăzătorilor, a felicitat participantele pentru curajul și determinarea lor. Domnia sa a evidențiat faptul că astfel de inițiative oferă o imagine reală a competenței, a frumuseții, a demnității și a forței morale a femeilor nevăzătoare.
În juriul competiției, care, mărturisesc din start, n-a avut deloc o misiune ușoară, mi-au fost alături doamnele Cristina Vlad, președinta Comisiei locale de femei și Marilena Teban, interpretă de muzică populară din zona Prahova. Rolul de examinator i-a revenit doamnei Petruța Mușa, actriță la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, care și-a îndeplinit atribuțiile cu risipă de energie, impunându-se cu tact în fața unei adunări destul de efervescente, iar secretariatul tehnic a fost asigurat de doamna Carmen Moraru, mulți ani referent cultural la ANR Botoșani, acum voluntar pe cât de generos, pe atât de competent al acțiunilor organizației noastre.
Concurentele au avut de parcurs trei probe distincte, fiecare gândită să evalueze un set diferit de abilități: cunoștințe, creativitate și expresivitate.
Prima probă a constat într-un test de cultură generală cu întrebări tip grilă, acoperind domenii variate: bune maniere (cu accent pe comportamentul la masa festivă), limba română literară, personaje din literatura română și universală, noțiuni de sănătate (remedii naturiste) și elemente de modă. Deși alegerea domeniilor a fost apreciată pentru diversitate, mai multe concurente au semnalat diferențe de dificultate între seturile de întrebări – observație pe deplin justificată, frecventă la competițiile de acest tip, însă anevoie de remediat, în primul rând, pentru că pornește de la niște criterii subiective.
A doua probă a presupus alcătuirea unui catren pe baza unui set de rime oferit de organizatori. Jurizarea s-a făcut în mod public, fiecare poezie fiind citită și notată pe loc. Această etapă s-a bucurat de un interes deosebit, prin caracterul său interactiv, care a implicat nu doar concurentele, ci și spectatorii.
Ultima probă s-a bazat pe cultura muzicală a participantelor, dar și pe viteza lor de reacție. Doamnele au ascultat un fragment dintr-o melodie de muzică ușoară, iar la momentul întreruperii au avut la dispoziție 90 de secunde pentru a recita sau cânta următoarele șase versuri. Secvențele muzicale au fost selectate de Serviciul Cultural al ANR, cu excepția seturilor de rime, responsabil pentru toate materialele de concurs, care a urmărit alegerea unor cântece extrem de cunoscute, ale căror texte să poată fi reproduse cu mare ușurință. Proba s-a transformat rapid într-un moment colectiv de destindere, spectatorii și membrii juriului alăturându-se adesea concurentelor în interpretarea refrenelor. Cu toate acestea, unele participante au găsit proba mult prea restrictivă din cauza numărului mare de versuri pe care ar fi trebuit să le știe.
Aș fi de acord cu obiecția lor, însă aș spune că regula celor șase versuri a fost impusă de cele 30 de puncte atribuite probei și că nu în asta constă hiba principală. Pur și simplu, ceea ce se numea pe vremuri proba practică, ar trebui să se desfășoare cu totul altfel. Nu sunt eu persoana potrivită să dea sfaturi, nici nu-mi propun așa ceva, dar sunt de părere că o consultare deschisă, la care să participe cât mai multe doamne din teritoriu, singurele în măsură să schimbe tot ce consideră că e de schimbat în privința concursului, ar putea să furnizeze numeroase idei utile în acest sens.
După încheierea celor trei etape, clasamentul final a adus ân prim plan o câștigătoare detașată, pe domnișoara Mădălina Udrescu din Cluj, aflată la prima sa participare într-un concurs de acest gen. Cu un total de 90 de puncte din 100 posibile, învingătoarea noastră s-a remarcat prin competitivitate și naturalețe în abordarea tuturor probelor.
Locul al II-lea a fost ocupat de doamna Simona Gavril din Bacău, care, pe parcursul celei de-a III-a probă, s-a acoperit de glorie, interpretând fără greșeală, dar cu autentică emoție, refrenul fabulosului „Nebun de alb” al lui Emeric Imre, locul al III-lea i-a revenit doamnei Daniela Borta din Arad, iar mențiunea a fost adjudecată de doamna Elena Roman din Galați, departajarea lor fiind stabilită printr-o serie de întrebări de baraj.
Premiile, constând în sume de bani și diplome, au fost completate de un cadou practic oferit de Consiliul Director național, care le-a dotat pe laureate cu câte un glucometru cu sinteză vocală, dispozitiv folositor tuturor persoanelor cu deficiență de vedere.
Întrucât, din motive personale, am rămas la Ploiești doar pe durata desfășurării concursului, nu am prea multe amintiri de la această activitate. Știu că hotelul a fost impecabil, condițiile de cazare au fost foarte bune, iar filiala Prahova s-a străduit și a izbutit să le ofere tuturor două zile pline de bucurii. Din discuțiile cu mai mulți participanți la acțiune, am înțeles că, deși vremea imposibilă a stricat programul de vizitare a unor obiective turistice locale, pe care organizatorii îl pregătiseră cu deosebită amabilitate, oamenii au socializat cu spor, s-au fotografiat pe-ntrecute, s-au reîntâlnit cu prieteni dragi și s-au distrat de minune. E senzațional că lucrurile au stat astfel și cred că, atunci când suntem tentați să judecăm asemenea competiții cu prea multă asprime, n-ar trebui să uităm că, dincolo de probele mai mult sau mai puțin inspirate, de rezultatele mai mult sau mai puțin așteptate, de premiile mai mult sau mai puțin simbolice ori de nemulțumirile inerente, menirea lor esențială este aceea de a ne aduce mai aproape unii de alții.
