La 15 octombrie 1900, într-un local închiriat pe Calea Dorobanților nr. 26, se deschidea la Cluj Institutul de Ocrotire a Orbilor, cu zece elevi, un profesor și un maistru-instructor. Azi e Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, care se prezintă drept prima școală pentru nevăzători din România. Printre elevii ei a fost un băiat pe care două școli nu știau ce să-l facă.
O școală ținută de clujeni
Ideea a fost discutată în septembrie 1898, într-o adunare a autorităților locale, iar Ministerul Cultelor de la Budapesta a decis înființarea la 27 martie 1900. Primul director a fost medicul-pedagog Ioan Vucichici. Potrivit istoricului Katona Lajos, „în proporție de 90%, societatea civilă din Cluj întreținea școala”. Instituția a pornit cu 6.000 de coroane, iar două doamne au dăruit un pian de 500 de coroane, o sumă pentru care puteai cumpăra o pereche de boi de cinci ori mai ieftină. Cărțile pentru nevăzători se copiau de mână, pentru că la Cluj nu existau tipografii în Braille. „Ani de zile, uneori chiar și zece, dura copiatul unui volum”, povestea Katona. Clădirea de pe Calea Dorobanților nr. 31, pe un teren cumpărat în 1913 cu 90.000 de coroane, a fost construită între 1913 și 1925.
Elevul refuzat
În septembrie 1955, un băiat de aproximativ 11 ani a fost înscris aici. Orbise și surzise la doi ani, după o meningită, și rămăsese fără vorbire. Fusese refuzat la școala de surzi și trimis peste drum, pe aceeași stradă. Se numea Vasile Adamescu. În toamna lui 1956 a fost pus în clasa întâi cu copii doar cu deficiențe de vedere, iar doi ani mai târziu, ministerul a plătit o clasă cu un singur elev, el, cu profesoara Florica Sandu.
A învățat să vorbească, să scrie, să citească în Braille și să dactilografieze. A terminat liceul cu media 9,33 și Facultatea de Psihopedagogie specială, cu 9,75, unde profesorii le dictau colegilor cursurile, iar aceștia le scriau în Braille și i le dădeau și lui. Din 1977 până în 2004 a predat la școala în care fusese elev, a modelat în lut și a scris „Înfruntând viața”, prima carte din România scrisă de o persoană cu surdocecitate. A murit în decembrie 2018, la 74 de ani. Presa l-a numit „singurul român” cu această dublă deficiență care a învățat să vorbească, dar afirmația nu a fost verificată.
Liceul desființat de două ori
Liceul teoretic înființat în 1958, primul din țară și din sud-estul Europei pentru deficienți de vedere, a fost desființat forțat în 1964 și redeschis în 1967. În 1977 a fost transformat în liceu sanitar, iar în 1983 nivelul liceal a dispărut din nou, la 25 de ani de la înființare. A fost reînființat în 1990. Sursele găsite nu spun de ce.
Documente dispărute
Cartea lui Katona Lajos, el însuși nevăzător, care a cercetat arhivele cinci ani, cu ajutorul soției, acoperă anii 1900-1920. După ea, spunea istoricul, „nu mai știm care a fost soarta școlii și a elevilor”, pentru că documentele nu se mai regăsesc în arhive.
Azi, elevi din 19 județe
La 125 de ani, în 2025, școala avea 128 de elevi cu deficiențe de vedere și 48 cu deficiențe senzoriale multiple, veniți din 19 județe, de la 6 luni la 26 de ani. Aparține Consiliului Județean Cluj, iar în 2024 a primit Ordinul „Meritul pentru Învățământ”, în grad de Ofițer. Elevii merg în tabere de munte, cu Salvamont Cluj. Printre foștii elevi se numără Adamescu, judoka Alexandru Bologa și scriitorul și interpretul de muzică populară Ion Blăjan.
