de Izabella Dumitra
Ca să vă dați seama de la început că am fost în miezul acțiunii, trebuie să știți că am făcut parte din grupul desemnat să ducă la bun sfârșit încă o ediție a festivalului național „Vasile Snacoveanu”, competiție de muzică ușoară și folk destinată interpreților amatori nevăzători. Pe lângă însărcinarea de a transmite mesajul conducerii asociației pentru concurenți, am avut privilegiul ca, împreună cu Mihai Pop, conștiincios voluntar și statornic prieten al organizației noastre, să prezint întregul spectacol, responsabilitate de care amândoi ne-am achitat cu maximă seriozitate, însă gustând din plin fiecare performanță artistică.
Ne-au mai fost alături Cristina David și Luiza Dumitrescu-Stavrositu, colegele mele din echipa Serviciului Cultural, care s-au aflat în permanență în mijlocul participanților, i-au sprijinit, i-au îndrumat, s-au străduit să rezolve multiplele probleme organizatorice, au făcut fotografii și au filmat activitățile pentru pagina de Facebook sau pentru canalul de YouTube al asociației.
Desfășurat în perioada 18-20 septembrie, la Ploiești, concursul de interpretare muzicală „Vasile Snacoveanu” a fost organizat de Consiliul Central al Asociației Nevăzătorilor din România, în parteneriat cu ANR Prahova și Filarmonica „Paul Constantinescu”. Finanțarea a fost asigurată grație unui proiect întocmit de ANR și susținut de Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, prin intermediul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități.
Am fost găzduiți la Hotel Central din Ploiești, unde am beneficiat de condiții foarte bune și unde ne-am instalat confortabil încă din după-amiaza de 18 septembrie.
După cină, am participat în unanimitate la ședința tehnică, la care am pus la punct ultimele detalii ale competiției de a doua zi, dar pe care dorința de a savura o primă seară de vară târzie între prieteni a scurtat-o simțitor.
Ziua de 19 septembrie a fost lungă, intensă, plină de muzică, emoții, aplauze, a avut și trecătoare momente de tensiune, dar, înainte de orice, ne-a adus tuturor multă bucurie.
În deschidere, domnul Cornel Dragomir, președintele filialei ANR Prahova, ne-a urat oficial bun venit, apoi, pentru că niciun delegat al autorităților locale nu a binevoit să ne onoreze matineul muzical, n-am mai avut cui să-i dăm cuvântul și ne-am apucat de treabă.
Ediția din 2026 a reunit 11 concurenți, care au urcat pe scena sălii „Ion Baciu” a Filarmonicii „Paul Constantinescu”, într-o competiție împărțită în două secțiuni: muzică folk și muzică ușoară.
Fiindcă tot a venit vorba despre sală, precizez că aceasta ne-a părut impecabilă. Este o incintă cochetă, dar, mai important decât atât, este un spațiu în care concurenții s-au putut simți în largul lor. Echipa de sunet merită o mențiune aparte: a ascultat cu răbdare toate cererile interpreților și a încercat să le răspundă tuturor cu profesionalism și empatie.
Prestațiile muzicale au fost evaluate de un juriu alcătuit din trei profesioniști strâns legați de comunitatea deficienților de vedere și de lumea artistică. Președintele juriului a fost Ioan Man, prestigios interpret de muzică pop nevăzător, cunoscut publicului larg datorită aparițiilor sale în concursul TV X Factor, care a fost ajutat de Alexandru Voican, absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, profesor de muzică și participant la concursul Eurovision România, și de Petruța Mușa, actriță în trupa de revistă a Teatrului Municipal „Toma Caragiu” din Ploiești.
Conform datelor colectate personal de la jurați, în ciuda pronunțatului deficit numeric, faptul că în fața noastră au evoluat interpreți cu personalități, experiențe și stiluri diferite a generat un concurs destul de reușit, iar stabilirea palmaresului le-a dat serios de furcă.
La secțiunea folk, Premiul al III-lea i-a revenit Alinei Asăvoaie, reprezentanta filialei ANR Suceava. Ea s-a oprit asupra unui repertoriu clasic, inspirat de frumoasele vremuri ale Cenaclului Flacăra, s-a remarcat prin vocea clară și sensibilitatea interpretării, dar negativele insuficient asimilate i-au diminuat punctajul final.
Premiul al II-lea a fost obținut de Cătălin Buzea din București, care a venit cu o experiență relativ redusă în astfel de concursuri, dar cu o pregătire muzicală începută încă din copilărie, când a fost atras de repertoriul clasic. „Umbra”, un veritabil reper în creația lui Nicu Alifantis, și „Negru”, unul dintre succesele formației Bosquito, i-au pus în valoare vocea caldă și abilitățile de chitarist.
Premiul I i-a revenit Sarei Lucreția Lupchian, o recentă achiziție a filialei ANR Bacău. Absolventă a Liceului Special pentru Deficienți de Vedere „Moldova” din Târgu Frumos, Sara studiază chitara de la vârsta de cinci ani și a participat la numeroase concursuri destinate elevilor. Ea a interpretat „Sfârșitul nu-i aici”, celebrul cover realizat de Florian Pitiș după o piesă a lui Bob Dylan și „Ce mai faci tu”, o melodie cu parfum retro din repertoriul lui Mihai Constantinescu. La numai 19 ani, mezina competiției a impresionat juriul prin vocea limpede și amplă, prin siguranța cu care a cântat la chitară și prin atitudinea dezinvoltă pe scenă.
Spre deosebire de alte ediții la care am asistat, de această dată, secțiunea muzică ușoară a fost, numeric și valoric, mai competitivă decât secțiunea folk.
Premiul al III-lea a fost câștigat de Bianca Urban din Buzău. Deja obișnuită cu asemenea concursuri, Bianca ne-a cucerit printr-o prezență dinamică și o voce remarcabilă, îndrăznind să atace un repertoriu dificil, pe care, în opinia juraților, nu l-a pregătit cu atenția cuvenită.
Premiul al II-lea a mers către Lucia Filip din Cluj. Mamă a unei fetițe de un an și jumătate, prezentatoare de emisiuni radio online, director de imagine la Tot Radio, Lucia a fost o apariție suavă, înzestrată cu o voce bine timbrată și favorizată de un repertoriu ales cu multă sensibilitate.
În mod surprinzător, Premiul I al secțiunii i-a revenit tot Sarei Lucreția Lupchian. Fidelă preferinței pentru Mihai Constantinescu, ea ne-a reamintit „Dă-mi frunza verde”, un șlagăr al îndrăgitului cantautor, dar ne-a dăruit și „Te-aștept să vii”, piesa emblematică a Mirabelei Dauer. Deși participarea cu acompaniament de chitară nu-i tocmai uzuală pentru această secțiune, Sara a izbutit să convingă prin spontaneitate, prospețime și, mai ales, prin emoția sinceră transmisă publicului.
Ca argument pentru afirmația că secțiunea muzică ușoară a fost mai valoroasă, Trofeul ediției 2026 a Festivalului Național „Vasile Snacoveanu” a fost câștigat de Lucia Elena Băduț, reprezentanta filialei Sibiu, care a intrat în concurs cu „Vreau să vii în viața mea” din creația Aurei Urziceanu și „vocea inimii”, o melodie compusă de Marius Moga pentru Nico.
Pentru a-i cita încă o dată pe membrii juriului, a fost prezența care a lăsat cea mai puternică impresie. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, specializarea psihopedagogie specială, și semifinalistă a emisiunii „Românii au talent” în 2017, Elena are în spate experiență artistică și numeroase participări la festivaluri.
Inspirația în adecvarea repertoriului la posibilitățile sale, interpretarea emoționantă și buna stăpânire a tehnicii vocale au contribuit la obținerea trofeului.
Înainte de recitalurile tradiționale, a fost rândul evaluatorilor să vorbească despre concurs.
„Ați fost talentați, ați fost strălucitori, ați fost emoționanți”, le-a spus Ioan Man concurenților. „Am ascultat voci noi care m-au încântat și voci pe care le cunoșteam, dar care m-au surprins plăcut. Nu vreau să vă gândiți la mine ca la un om venit să vă depisteze greșelile, ci ca la un prieten dornic să vă aplaude. Ca un sfat amical, trebuie să vă spun că, la orice ieșire pe scenă, respectul față de spectatori și față de ceea ce le oferim este indispensabil”, a subliniat el.
După ce s-a autoproclamat cel mai exigent dintre jurați, Alexandru Voican a conchis că l-au atras mai mulți concurenți și, din acest motiv, scorurile au fost foarte strânse.
Petruța Mușa nu a însoțit muzicienii pe scenă, dar mi s-a destăinuit în particular.
„Am primit cu entuziasm să mă aflu în juriul acestui concurs și nu am regretat nicio clipă. Am văzut niște oameni frumoși, eleganți, zâmbitori și, uneori, am fost martoră la mici secvențe actoricești.”
Ca de obicei, una dintre cele mai electrizante părți ale spectacolului a fost reprezentată de recitalurile vedetelor din juriu. Ioan Man și Alexandru Voican, alături de Robert Filip, unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai muzicii folk din comunitatea noastră, au reușit să transforme sala într-un spațiu în care granița dintre scenă și public aproape că a dispărut. Am cântat împreună, am aplaudat, am râs și ne-am bucurat de muzică.
Așa cum îi stă bine unui festival care se respectă, gala laureaților le-a dat ocazia norocoșilor premianți să-și exprime gândurile, apoi să cânte din nou, fie singuri, fie în tandem cu membrii juriului, ceea ce ne-a prilejuit o mulțime de surprize inedite.
„Sunt bucuroasă că am venit aici. Totdeauna mi-a plăcut să fiu pe scenă și, pe lângă mulțumirea de a lua un premiu, am fost fericită să revăd atâția prieteni”, a spus Bianca Urban, înainte să interpreteze în duet cu Alexandru Voican „You are my destiny”, o baladă romantică pe care ambii au tratat-o cu multă participare.
„N-am mai fost de multă vreme la un concurs asemănător și nici nu mă așteptam la rezultatul acesta. Mă bucur din tot sufletul și sper că, într-o zi, când o să vadă înregistrarea spectacolului, fiica mea o să fie mândră de mama ei”, ni s-a confesat Lucia Filip, care i-a dedicat evoluția din gală micuței Clara, cea mai drăgălașă spectatoare de la concurs.
„Sunt foarte surprins și nu speram la un premiu”, ne-a declarat Cătălin Buzea, care ne-a smuls aplauze furtunoase, interpretând alături de Robert Filip „Amintirea cu haiduci” a neuitatului Valeriu Sterian.
Nici nu știți cât de tare îmi bate inima! Am avut atâtea emoții, nici n-am visat la două premii și nu am cuvinte să vă mulțumesc. Mulțumesc juriului pentru apreciere și tuturor pentru ajutor într-o împrejurare în care toate erau noi pentru mine. Mi-ați făcut o zi minunată”, ne-a mărturisit Sara Lupchian.
„Le mulțumesc oamenilor care m-au determinat să vin la concurs. Mulțumesc juriului pentru notele bune și pentru vorbele încurajatoare. Sunt fericită și mândră de tot ce am realizat astăzi”, a afirmat Elena Lucia Băduț, merituasa deținătoare a trofeului, care l-a provocat pe același Alexandru Voican la o versiune în premieră a piesei „Vreau să vii în viața mea”.
Părăsind starea euforică, de iubitoare fanatică a muzicii, la secțiunea bile negre aș menționa participarea mult sub așteptări. Au urcat pe scenă doar 11 concurenți, reprezentând o treime din filialele organizației și nu cred că trebuie să trecem cu vederea acest lucru. Dimpotrivă, am sentimentul că suntem datori să ne întrebăm de ce se întâmplă așa. Este vorba despre o promovare deficitară? Despre dificultățile de călătorie? Despre timpul necesar pregătirii sau despre alte obstacole pe care nu le analizăm cu suficientă grijă? Oare dacă tragem concluzia că membrii asociației nu mai doresc astfel de competiții, înseamnă că am spus tot ce era de spus? Oare noi, la nivel central și local, facem tot ce putem pentru a le susține? Oare ne implicăm suficient?
Nici nu am un răspuns, nici n-o să-l inventez, dar știu că întrebările trebuie puse, pentru că un festival de asemenea tradiție merită să aibă cât mai mulți participanți și fiecare dintre noi are ceva să-și reproșeze în această privință.
Un al doilea aspect negativ se referă la faptul că am resimțit cu toții absența unui public mai numeros. În general, când se organizează astfel de manifestări, comunitatea locală a nevăzătorilor vine să-i asculte și să-i aplaude pe colegii din toată țara, dar anul acesta nu s-a repetat istoria.
Să fi contat chiar atât de mult lipsa din concurs a unui reprezentant al filialei Prahova?
Nu știu, însă și această întrebare s-ar cădea să ne preocupe. În afara obligației de a le apăra drepturile, asociația trebuie să-i aducă pe nevăzători mai aproape unii de alții, iar dacă ratează parțial aceste obiective, se cheamă că nu își îndeplinește principalele misiuni.
Las de-o parte meditațiile pesimiste și trec la capitolul bile albe. Aici aș aminti că interpreții au avut repetiții cu instalația de sonorizare înainte de spectacolul propriu-zis, ceea ce reprezintă îndeplinirea unei solicitări mai vechi a participanților la concursurile muzicale patronate de asociație. Pentru un artist, posibilitatea de a testa sala și sunetul înainte de momentul hotărâtor este extrem de importantă. Am insistat cu această propunere și în trecut, tocmai pentru că detaliile aparent mărunte pot face diferența dintre o experiență apăsătoare și una în care omul de pe scenă își poate vedea liniștit de muzică.
În cele din urmă, iată că această sugestie a fost pusă în practică și mi se pare că este un câștig demn de evidențiat.
De altfel, ținând seama de faptul că nu am înregistrat nicio plângere, aș spune că, din punct de vedere organizatoric, lucrurile au mers destul de bine.
Ca de fiecare dată, voi încheia cu amintirile de luat acasă și vă voi povesti despre atmosfera cu totul specială, de adevărată vacanță, care a definit scurtul sejur petrecut în Ploiești.
Înainte și după concurs, ne-am adunat la o terasă: concurenți, prezentatori, jurați. Am dansat, am cântat împreună cu formația hotelului sau l-am exploatat camaraderește pe Romică Pogan, omul orchestră al competițiilor noastre muzicale și ne-am simțit extraordinar. Pentru câteva ore, clasamentele sau premiile au trecut pe plan secund și a rămas doar bucuria de a fi împreună.
Firește, îmi voi aminti cu plăcere sala „Ion Baciu”, emoțiile concurenților, vocile care au umplut scena, aplauzele, recitalurile, gala laureaților și serile de la hotel. Dar, în primul rând, îmi voi aminti oamenii veseli, relaxați, uniți de iubirea înflăcărată pentru arta care poate să înfrumusețeze orice zi, oricât de banală ar fi aceasta.
În continuare, vă invităm să-I ascultați, în ordinea crescătoare a premilor obținute, pe laureații ediției 2026 a concursului de interpretare muzicală „Vasile Snacoveanu”.
