În toate timpurile, nevăzătorii care s-au deplasat independent au utilizat de regulă un baston, un băţ, o unealtă cu care să-şi poată cerceta traseul, să atingă obstacolele, să recunoască repere şi să se protejeze. Alţii, cu un simţ al orientării deosebit de fin, n-au recurs la niciun instrument auxiliar. În Scrisori persane, Montesquieu descrie cum un bărbat se oferă să-i arate drumul unui cetăţean ce nu cunoştea Parisul şi pe care îl pofteşte să-l urmeze. Mare îi este mirarea vizitatorului când sesizează că, în cartierul Marais, până unde îl condusese perfect, călăuza sa intră în aşezământul orbilor Quinze-vingt. Ghidul era un nevăzător.
Odată cu intensificarea circulaţiei vehiculelor cu combustie internă, la începutul secolului XX, odată cu sporirea aglomeraţiei, s-a pus serios problema identificării şi protejării nevăzătorilor care se deplasau pe stradă. În anul 1931, contesa franceză Guilly d’Herbemont a instituit Bastonul alb ca semn distinctiv al nevăzătorilor în deplasare prin spaţiul comunitar. A donat un număr important de bastoane orbilor din Paris şi din alte localităţi, toate fiind vopsite într-un alb strălucitor, pentru ca purtătorii lor să fie uşor identificaţi de participanţii la trafic. Din acel moment, bastonul alb s-a răspândit cu repeziciune în întreaga lume, iar rolul său în mediul stradal şi nu numai a fost recunoscut oficial. Importanţa sa a devenit atât de mare şi de unanim confirmată pe mapamond încât, în anul 1964, preşedintele Statelor Unite Lyndon Johnson a propus adoptarea datei de 15 octombrie ca Zi mondială a bastonului alb. Iniţiativa sa a fost îndată acceptată, recunoscută de UNESCO şi de Naţiunile Unite.
În ţara noastră, Ziua Bastonului Alb a fost sărbătorită pentru prima oară la Satu Mare, în data de 15 octombrie a anului 1971. De atunci, Asociaţia Nevăzătorilor din România, prin forul central şi prin filialele sale, comunităţile deficienţilor de vedere, şcolile de profil celebrează, onorează şi fac cunoscută marelui public, în diferite moduri, această zi simbolică, precum şi specificul existenţei persoanelor cu diferite grade de dizabilitate vizuală.